CAND RESTUL E... LITERATURA

In literatura, ca si in viata de altfel, exista mii de drumuri pe care poti s-o apuci. Exact ca-n gradina lui Borges, cu multe poteci care se bifurca. Iar majoritatea dintre ele reprezinta un refugiu fata de uratul inconjurator. Pasind pe oricare din aceste poteci, nu doar ca ajungi sa traiesti altundeva, dar ajungi la o intelegere mai buna a vietii de pana atunci.

Cartile, pot fi ca si oamenii, cu traiul lor. Au zile mai bune, sau mai rele. Sunt momente cand se plictisesc, dar si momente cand intre paginile lor freamata nerabdarea de a darui portii generoase de intelepciune, de a elibera secrete altfel bine pazite. Te iubesc, te inseala, te supara, te uimesc, te uita, au suflet. Sunt senzuale, provocatoare, intime, distante, sau complet neinteresante. Trebuie, insa, stapanite. Daca citesti pentru a trai, este in regula. Dar daca, in schimb, traiesti doar pentru a citi, ratezi fara posibilitate de recuperare ulterioara clipe magnifice din "viata care se vietuieste".

Altfel spus, cartile conteaza. Pentru fiecare, insa, altele. In functie de varsta, stare de spirit, influenta pe care o au asupra cititorului. Fiindca dupa ce te intorci obosit de la serviciu, dupa ce petreci o seara minunata in compania unor prieteni apropiati, dupa ce iubesti cu pasiune, dupa ce te plimbi pe inserat pe alei pustii de parc... restul e literatura. Si chiar daca se poate trai foarte bine fara lectura, as vrea sa-i pot face sa inteleaga ce pierd pe toti cei care n-au deschis niciodata o carte. Cand, la un inevitabil final, este exact cum spunea si Marcelino Menendez Pelayo: "ce pacat ca trebuie sa mor cand imi ramane atat de mult de citit!"